a bluesman named Attila

Posted in Uncategorized | No Comments »

I must admit I went there with one eyebrow raised and a patronizing “let’s see what you’ve got” thought because:

a) I’m not a fan of Elvis impersonators or of the reviving the spirit of the dead movement;
b) I had my ears soaked in BB King, John Lee Hooker, Billie Holiday, Muddy Waters, Stevie Ray Vaughn, Count Basie, Chick Corea, Coleman Hawkins, Erykah Badu, Chet Baker, Johnny Winter, Cassandra Wilson, Dizzy Gillespie, Sidney Bechet… so much that I was a bit incredulous that any further statement / innovation could be made;
c) I was tempted to consider the Concierto de Aranjuez experience – I 1st listened to it played by Pepe Romero (the scholar), then by John Williams (the student playing by the book), Paco de Lucia (he’s the orgasm, I said to myself) and Kazuhito Yamashita (the offspring of Nintendo and the tin-man);
d) I had a feeling that some things don’t travel across borders.

Having said that, AG Weinberger stands up through his music, minus his idea of being a story-teller giving a message to the unaware public, with his best whispered “fuck me baby” voice – “don’t forget to read The Book (n.a. the Bible) and don’t let yourselves be fooled, read the real one, the gnostic, forget about the dogmatic”

Still, I sometimes wonder if living in the US, eating lots of ‘dogs, singing Gospel and crushing a Harley under your 50 ton butt doesn’t turn into a brain washing mixture wrapped in a biscuit with a sexual revolution flavour…

Unuttered

Posted in Uncategorized | 5 Comments »

youknowIlikeyoucauseyoureararebreedthatdoesntgetfrustratedwhenIhaveadifferentviewasamatteroffactitsnopointindenyingthatyoulikemygutsandIthinkitsfunnyhowyouleanovermydesksmilinglikeachildwithachocolateinhishandandthenblushwhenyourealizewerenotalone(smartpeoplecanaffordtobevulnerableandclumsysometimes)butnevermindletthemalltakeahikebreathingthesameairistoonicesoithurtwhenyouleftwithasighwithoutlookingbutyouknewIusuallydontsayyesoutofkindnessandthatifyoupushedmeyouwereboundtogetareactionsoIassumedyoushouldhaveseenitcoming(wellifyouwanttobeontopyouvegottoclimb)butknowingthatdidntmakeitanyeasierthatswhyitwasonlywhenyouinsistedagainthatIfeltrelievedandrealizedyouveturneditallintoajokegoodforyouneverlettrivialmattersspoilthefun

tubular bells

Posted in Uncategorized | No Comments »

Exista niste coordonate in timp in care fiecare se regaseste, vorbesc despre timpul pe care fiecare il percepe ca fiind al sau – “pe vremea mea” – fara a ramane in mod necesar blocat intre aceste coordonate, ca un gandac intr-o picatura de rasina

De exemplu Tubular Bells – nu mi-a spus mare lucru primul, cel din ’73, il simt tare departe pe al treilea, cel din ’98, dar m-a lovit “la timp” vol. II, cel din ’92, cu vocea aceea grozava (cadenta, timbru, profunzime) prezentand instrumentele, din cauza careia m-am tot sucit intrebandu-ma a cui o fi, pana cand a aflat Sorana, direct de la sursa – Alan Rickman – despre proiectul de colaborare cu Mike Oldfield, de-abia terminat in anul acela si i-a povestit ce mare fan eram eu, cu gusturile si timpurile mele, eclectice inca de atunci.

Nota 10 pentru negustorul turc

Posted in Uncategorized | No Comments »

Am ascultat zilele trecute o istorisire tare interesanta, despre o doamna acerba ecologista si militanta pentru drepturile animalelor ajunsa intr-o excursie in Turcia, care-a incaput pe mainile unui vanzator atat de agresiv, incat s-a intors in tara purtand pe brat o haina de piele.

Morala era ca marketingul trebuie facut subtil si nu cu agresivitate, bla-bla, bla-bla-bla, bla-bla…

Dupa umila mea parere, istorisirea de mai sus nu vorbeste despre agresivitatea vanzatorului, ci despre soliditatea principiilor distinsei doamne.

In timp ce-am gasit repede un motiv pentru care-ar fi mai bine sa tac pentru a nu contraria cinstita adunare, la fel de repede mi-a trecut prin capusor ca as admira cu siguranta maiestria cu care a fost lucrata o sabie, dar la fel de sigur e ca nu mi-as cumpara una…

Imi aduc aminte de povestile mamei despre inghetata de zmeura de la cofetarul Wagner din Suceava, si-mi pare tare bine ca negustorii evrei, turci si armeni din vremea copilariei parintilor mei n-au avut habar de Philip Kotler si nici nu si-au asezat marfa-n raft dupa regulile complicate ale vreunui manual de merchandising.

Voua, celor care gandul ca “dincolo era mai ieftin” va da cosmaruri diurne recurente, va urez shopping placut.
Celorlalti – sa ne intalnim sanatosi la un ceai!

PS In noaptea aceea am visat ca ii ceream iertare plangand domnului X, ii mangaiam mainile si-i explicam ca facusem o mare greseala crezand ca era complet defect din punct de vedere emotional. Saracu’ taica Freud, fie-i tarana usoara!

sotron

Posted in Uncategorized | No Comments »

pe aceeasi strada cu fast-fudul, discoteca, radio InfoPro, vocile stridente, exista mirosurile, sunetele, locurile, luminile, cele care imi inmoaie coaja – lemnul de santal, violoncelul, ceaiul de menta la Cafe Costas, paharul de Cabernet Sauvignon la Aranyi Eterem, vocile profunde, goana cu 180 la ora, felia de tarta cu mere si scortisoara, aroma de tutun, Biagio Antonacci in duet cu Adriano Celentano (L’emozione non ha voce, daca n-o stiti, cautati-o) sau asta…

diablo swing orchestra

Posted in Uncategorized | No Comments »

1. V-ati pus vreodata ceasul sa sune in timp ce erati in vreun bar, la o bere si taclale? Iata c-am facut-o si pe asta, pentru ca trebuia s-ajung la timp, sa-i vad pe Maia si Tudor Aaron in “Si caii se impusca, nu-i asa?”, ca doar in ziua urmatoare aveam examen, pe care l-am luat, dupa reteta verificata – cu o seara inainte faci orice, dar NU inveti, muhaha

2. M-am tot intrebat ce fac instrumentistii din orchestra Filarmonicii in restul saptaminii, in afara de repetitii. Am aflat aseara: fac gasca, isi fac trupa de se cheama Opis si se-apuca de cintat dixieland, swing si blues 😉
Mai au un spectacol pe 26 iunie, hai si voi sa-i vedeti.

3. De fapt voiam sa va povestesc despre ce metale mai forjeaza scandinavii. Dupa Nightwish, care n-au prea reusit sa-mi gidile imaginatia, in ciuda combinatiei la foarte mare moda intre simfonie si power/heavy/avant-garde/black/etc. metal, am dat (cu ajutorul lui Dan zis si Paganel) peste ei, suedezii de la DSO, care-si stiu bine muzica si le si place sa se joace cu ea, mmmm!! Luati de ascultati cu urechile voastre (ca de vazut n-aveti ce) si ziceti daca nu-i asa…

PS Dragilor, m-am dat cu capu’n stinga si’n dreapta de pereti sa va dau mura-n gura, da’ degeaba, url si link ioc :-(
asa ca daca va roade curiozitatea, dati cu copi-peistu’

Later edit: ba se poate… iata link-ul

let’s not bother about gravity

Posted in Uncategorized | No Comments »