javruletz

Exista niste coordonate in timp in care fiecare se regaseste, vorbesc despre timpul pe care fiecare il percepe ca fiind al sau – “pe vremea mea” – fara a ramane in mod necesar blocat intre aceste coordonate, ca un gandac intr-o picatura de rasina

De exemplu Tubular Bells – nu mi-a spus mare lucru primul, cel din ’73, il simt tare departe pe al treilea, cel din ’98, dar m-a lovit “la timp” vol. II, cel din ’92, cu vocea aceea grozava (cadenta, timbru, profunzime) prezentand instrumentele, din cauza careia m-am tot sucit intrebandu-ma a cui o fi, pana cand a aflat Sorana, direct de la sursa – Alan Rickman – despre proiectul de colaborare cu Mike Oldfield, de-abia terminat in anul acela si i-a povestit ce mare fan eram eu, cu gusturile si timpurile mele, eclectice inca de atunci.